Coaching la Superlativ
Integrative Nutrition Health Coach (INHC)

office@coachinglasuperlativ.ro

Despre Info Servicii Evenimente Blog #1000 Exerciții zilnice de antrenare a fericirii Resurse Contact

De ce ne cer copiii să le spunem povești tot timpul


Oricine a avut o minimă interacțiune cu un copil (dar mai ales cei care sunt părinți), au auzit de nenumărate ori cerința copiilor de a li se spune povești. Ni se pare absolut normal, toți am făcut așa la rândul nostru, dar ne-am întrebat vreodată de ce ne cer copiii atâtea povești? Si par că nu se mai satură de ele niciodată.

 

Am un baiat de 6 ani și tot ceea ce voi scrie în acest articol vine din ceea ce am observat, practicat și învățat de la el. Pentru ca ei ne sunt cei mai buni profesori, dacă suntem dispuși să renunțăm la statutul nostru de ființe atotștiutoare, superioare lor doar prin faptul că suntem adulți și le suntem părinți și stim noi mai bine ce și cum. Nu sunt un expert în parenting, nici nu vreau să fiu...dar sunt expertă în a comunica cu copilul meu prin intermediul poveștilor. Despre importanța covârșitoare a acestora în viața și dezvoltarea lor vreau să vă scriu mai jos.

 

Încă de când era Luca foarte mic mi-a plăcut să inventez povești pe loc, create în jurul experiențelor lui din ziua respectivă. Vedeam că e fascinat și uita să și respire când îî spuneam astfel de povești cu elemente din viața lui de zi cu zi, întâlnite și experimentate de el poate chiar în urmă cu câteva ore (un conflict în parc, o descoperire măreață etc), Ne-am obișnuit așa și pe măsură ce a crescut a început să-mi dea el tema pentru povestea de fiecare seară. Am observat atunci clar o corelație evidentă între ce îl frământa pe el, ce i se întâmplase în ziua respectivă si tema poveștii pe care voia să i-o creez pe loc.

 

Ca să înțelegeți mai bine, acum are 6 ani, în toamnă merge în clasa 0. Adică schimbă colectivul, locația si pe doamna. Schimbări la care se gândește și care îî provoacă anumite emoții. Ghiciți care este tema poveștilor noastre de fiecare seară, temă care se repetă foarte des (am înțeles că atunci când îmi cere în mod repetat povești cu aproximativ aceeași tematică, încă nu a rezolvat acolo în inimioara lui ce e de rezolvat)? Ei bine, este despre un animăluț din pădure (sau despre o mașinuță dintr-un magazin plin de mașini etc) care este respins de celelalte animăluțe din pădure, de care râd toate, nu se joacă nimeni cu el etc...Este evident că frica lui legată de schimbările care vor avea loc în viața lui este cea legată de respingere, de neintegrare în noul colectiv, de "bullying". Doar că pentru un copil de 6 ani ar fi dificil să și-o identifice, să o denumească și să ceară ajutor ca să o depășească. Ca atare, având acest joc al nostru, lui Luca îî este foarte la îndemână să-și rezolve temerile prin intermediul poveștilor, acest limbaj universal atât de îndrăgit de toți copiii, atât de facil și la indemâna părinților ( dacă l-au uitat este o ocazie extraordinară, chiar terapeutică de a și-l reaminti).

 

Poveștile pe care le spuneți copiilor trebuie sa fie cu personaje care, înainte de a izbândi, trebuie să se confrunte cu eșecurile, ezitările și fricile cu care se confruntă copilul vostru, pentru ca povestea să aibă efect, să fie cât mai realistă și copilul să se poată identifica cu personajul și călătoria acestuia, cu felul în care își rezolvă problemele. Adică, foarte pe scurt, spuneți-le adevărul ca poveste, învățați-i prin intermediul personajelor de poveste, inspirați-i prin istorisiri în care să se regăseasca exact la momentul în care se află.

 

Așadar, un prim motiv pentru care copiii ne cer povești este pentru că vor să învețe cum să facă față provocărilor vieții lor, pe măsură ce le întîlnesc în drumul lor. Nu minimalizați importanța acestui instrument de comunicare extrem de eficient. Copiii fie se vor identifica cu noi și se vor inspira de la noi (adică asimilează și vor reproduce exact comportamentul nostru în anumite situații cheie- indiferent de ce le veți spune ca și teorie ei vor imita comportamentul nostru, noi suntem eroii lor la momentul acesta), fie se vor identifica cu aceste personaje cărora le dați viață în povestea special creată pentru ei, așa cum fac cu Luca, fie și una și alta.

 

Când copilul îți cere o poveste, profită de acest moment și fă altfel. Adică nu te duce să iei o carte cu povești și să-i citești ci provoacă-l să-ți spună el ce poveste vrea, pe ce temă, o poveste specială, nescrisă, nemaîntâlnită și care este numai și numai pentru el.Veți fi surprinși ce poate ieși de aici...cât de profundă este comunicarea și cât de bine veți înțelege cu ce se confruntă copilul la momentul respectiv, ce nevoi are.

 

Poate nu veți putea să aveți inspirație în fiecare zi pentru creat povești. Când sunt în pană de creație, mă folosesc de o poveste scrisă ( foarte bună, aleasă cu grijă, nicidecum Capra cu trei iezi (și e doar un exemplu)care mi se pare total inadecvată) pentru a mai "ventila" puțin emoțiile neplăcute care probabil că s-au ascuns prin cotloanele sufletului lui. De exemplu, atunci când vrem să exersăm asumarea și iertarea, iau cartea "Regele Sălbăticiunilor" (este o carte cu foarte puțin text, cu mesaj puternic și cu foarte multe desene care îmi permit să adaptez povestea așa cum simt la momentul respectv) și vorbim despre cum putem greși unii față de alții în familie, în special cum am greșit eu ca părinte fața de el. Și așa, el îmi aduce aminte de anumite situații banale pentru mine poate, pe care le-am trecut cu vederea sau uitat imediat, dar cu mare impact emoțional pentru el astfel încât i-au rămas în cap și in inimă și l-au afectat. Mi le spune, îmi spune cum s-a simțit și de ce l-a deranjat, mi le asum, îmi cer iertare, mă iartă cu un zambet laaaarg, mă îmbrățișează și adoarme mulțumit că i s-a făcut dreptate, că emoțiile și părerea lui sunt luate în seamă. Iar eu rămân de fiecare dată impresionată de acuratețea detaliilor pe care mi le dă atunci când descrie o situație în care consideră că eu am greșit față de el (chiar dacă este o întâmplare mai veche) și mă felicit că i-am luat o povară de pe umeri.

 

Un alt mod în care folosesc poveștile la copii (cu copiii altor părinți) este în practica mea de coaching. Ca să fiu mai clară, îți voi da un exemplu recent.

Am vorbit cu un copil, la rugămintea mamei lui, pentru a-mi da seama de anumite stări și sentimente nespuse și neexprimate de acesta. Părinții au o relație dificilă și mama voia să vadă cât se răsfrânge asupra copilului această situație neplăcută.
Când fac asta, abordez copilul prin prisma poveștilor (prin vorbe sau carduri desenate)...este calea cea mai sigură de a ajunge la inima lui.
La un moment dat, mi-a spus că vrea și el să inventeze o poveste pe care să o scriu eu în cartea mea :)
Și a început să-mi spună povestea, care se vedea clar că e concepută pe loc...avea atâtea elemente-cheie în ea, atâtea dureri și temeri de copil, atâta frustrare legată de ce vedea în casă...să nu mai spun că avea drept schelet călătoria eroului, atât de prezentă în tot ce ține de mituri, legende, povești și chiar scrierile moderne de marketing și publicitate (dacă vreți să aprofundați subiectul, vă recomand 3 cărți extrem de importante: Eroul cu o mie de fețe, Căi ale fericirii, Războiul poveștilor).

 

Pe scurt, copilul de nici 7 ani, a creat pe loc o poveste în care un barbat și o femeie nu reușeau să facă copii. S-au dus pe la toți doctorii și nimeni nu știa ce să le facă. Până la urmă au ajuns la cel mai înțelept doctor care le-a spus: "Voi nu avețí iubire în inimă. Trebuie să porniți împreună într-o călătorie către peștera iubirii. Va fi o călătorie grea, cu multe obstacole. Dacă veți lupta în echipă, obstacolele se vor micșora și vor dispărea, daca veți sta pe loc, ele se vor mări". Cei doi au decis să meargă împreună, drumul a fost cu peripeții, dar le-au trecut împreună. Ultimul obstacol era un bătrân luptător orb care păzea peștera de intruși...era un bătrân care "nu vedea lumea asta, a noastră, de jos, dar  Îl vedea pe Dumnezeu și pe îngeri". Dupa ce și-au folosit împreună abilitățile în lupta cu bătrînul luptător, acesta s-a dat de 3 ori peste cap și le-a dat voie să intre în peșteră. Apoi, când au intrat în peșteră, a făcut o magie asupra lor și cei doi s-au trezit în patul lor de acasa, iar ea avea deja un bebeluș în burtică.Pentru că de fapt peștera iubirii era la ei acasă..

 

V-am lăsat varianta foarte scurtă a poveștii create de copil. Însă el a descris cu lux de amănunte situația celor doi de dinainte să o ia pe drumul spre pestera iubirii, situație care de fapt descria relația părinților lui așa cum o vedea el...și nu-i scăpase nimic...Vă las pe voi să evaluați povestea aceasta impresionantă și mesajul pe care acest copil a reușit să-l transmită prin ea, felul cum a putut ca prin poveste să se detașeze de durerea lui și să spună exact ce vedea și ce și-ar dori să se întâmple cu părinții lui. Aș merge până acolo încât aș zice că simbolic, le-a dat și soluția pentru problemele lor.

 

Sper că v-am convins de importanța și puterea poveștilor, de frumusețea și capacitatea lor de a vindeca, de a inspira, de a transmite și de a crea punți de comunicare între generații folosind un limbaj unviersal, îndrăgit de toți, indiferent de vârstă.

 

Voi reveni cu un articol despre puterea poveștilor la adulți și vă voi arăta cât de mult ne trăim viața după povești bine spuse, ce impact au asupra noastră, cum ne modelează și cât de asemănători suntem cu copiii care cauta mereu povești pentru a face față faptului că se fac mari, devin adulți și au nevoie de repere.

 


Am scris acest articol pe 22 Februarie 2017
Daca vrei sa lucrezi cu mine, mă poti contacta pe mail la coachinglasuperlativ@gmail.com sau la telefon 0748 210 397. Dacă nu răspund imediat, probabil că sunt într-o ședință de coaching și, dacă îmi dai un SMS, te voi suna înapoi.

Nu există comentarii.

Adaugă un comentariu





Intrebare de securitate:

Cate luni sunt intr-un an? (raspundeti in cifre)


Cum se țin ședințele?

Ședințele se țin individual, față în față, pe Skype sau la telefon (doar în timpul săptămânii).

Cele de grup se vor ține la o locație ce va fi comunicată participanților.

Secret coaching-ul se va ține la locația indicată de solicitant.

Cum îți faci programare?

Pentru a-ți face o programare, îmi poți scrie la una dintre adresele de mail: office@coachinglasuperlativ.ro sau coachinglasuperlativ@gmail.com .

De asemenea, te poți programa telefonic, la 0748210397 (poți suna între orele 10-17; dacă nu răspund pe loc, trimite-mi un SMS și te voi suna înapoi).

Vino la o ședință de coaching
  • Dacă ești în căutarea unui răspuns, ești blocat într-o anumită situație, cauți ceva cu îndârjire
  • Te simți depăsit, obosit, deprimat, fără țel și bucurie în viață
  • Îți dorești performanță, evoluție în bussines sau viața profesională, în relațiile personale
  • Îți pui întrebări existențiale 
  • Dorești să fie ascultat fără a fi judecat