Simțeam de ceva vreme că mă sufoc în casă...că mă apasă pereții, lucrurile, totul...că nu am aer, nu am spațiu.

Am analizat să văd ce se întâmplă și să îmi explic senzațiile din ce în ce mai acute. 

Am ajuns la concluzia că era absolut normal să mă simt așa pentru că spațiul nostru de locuit era din ce în ce mai puțin liber și din ce în ce mai aglomerat cu tot felul de lucruri. Am avut brusc aceasta înțelegere într-o zi când, venind de la Ikea, eram atât eu cât și soțul cu câte 2 sacoșe mari în mână. Nu, nu ne mutam, nu renovam...doar ne-am dus după niște pahare și ne-am întors cu 4 sacoșe mari. Și am avut brusc o revelație și o conștientizare a acelei situații. În primul rând, dacă am plecat după pahare, de ce am mai luat încă o sută de alte chestii pe lângă. Și în al doilea rând, m-am vizualizat puțin și mi-am dat seama că noi zi de zi ne întoarcem cu sacoșe în casă, băgăm chestii în casă....și uite așa am înțeles că în curînd nu vom mai avea unde să dormim dacă vom continua acest obicei. E ca și cum toți posesorii de câini din București, ar conștientiza subit, atunci când nu strâng rahatul câinelui de pe jos, că dacă toți ceilalți ar face asta ( deși se pare că  sunt majoritari cei care nu strâng) Bucureștiul ar deveni o hazna nelocuibilă în doar câteva zile, spre deosebire de acum, când este o hazna locuibilă încă.

Ce e de făcut? M-am apucat de curățenie și am decis ca de data asta să nu pun doar într-o ordine riguroasă tot ce era prin casă, ci să sortez și să dau tot ceea ce nu îmi trebuie și a fost cumpărat compulsiv.

Grea misiune, dar profund transformatoare. Am luat fiecare sertar, sertăraș, fiecare raft, colț și dulap...și m-am întrebat dacă îmi trebuie cu adevărat ce găseam acolo. Așa făcând, am reușit sa eliberez casa de mai mult de un sfert din tot ce era îngrămădit în ea. Bucuria, fericire, senzația de ușurare sunt fantastice....cred că pur și simplu renaști. 

Însă ceea ce m-a făcut cu adevărat fericită a fost faptul că am simțit născându-se în mine ceva extraordinar: cunoașterea faptului că am destul. A fost ca o eliberare din sclavie, fără să exagerez. Mi-am luat de pe amazon cartea "The more of less" ca să mă ajute în nou meu drum. Și am decis să îngrijesc cu devotament plăntuța asta nouă a cunoașterii că am destul. Să aplic acest lucru în toate domeniile, rând pe rând. Iar în casă să fac exercițiul acesta de sortare din 3 în 3 luni. Nu știu unde voi ajunge, dar voi scrie despre asta.

Hmmm, deci fericire imensă după ce dai chestii multe din casă, unele absolut noi, chestii pe care ai dat bani, bani pentru care ai muncit?

Legat de cele de mai sus, zic să ne inspirăm puțin de la simpaticul urs Baloo, să vedem ce zice el despre...strictul necesar :)

Poțí viziona ce spune Baloo AICI.