Câți dintre noi nu am vrea să fim Făt-Frumos, personajul de basm care face și crește într-un an cât alții în zece. Personaj care cred că este o proiecție a tuturor dorințelor noastre nespuse: frumusețe, eroism, celebritate, puteri magice, "alesul", prințesa cea mai frumoasă.

In psihiatrie și psihologie există câteva diagnostice denumite după personaje din povești celebre. O să vă scriu în curând un articol despre asta.
Astăzi însă vreau să vă spun că am depistat și eu un sindrom pe care l-am denumit "Făt-Frumos". Mai jos vă explic cum l-am identificat (pe mine) și de ce am vrut să scap de el.

Mi-au plăcut întotdeauna scurtăturile. Pentru că sunt eminamente o persoană căreia îi lipsește răbdarea (însă o cultiv cu perseverență și ceva rezultate de ceva timp încoace).
O astfel de atitudine, dacă nu este observată și îndreptată, nu duce decât la superficialitate și la arderea etapelor.

În acest moment sunt în situația de a o lua de la capăt. Adică acum vreo 2 ani și jumătate am pus punct și m-am întors de unde am plecat.
Pentru că am sărit peste niște etape, am ajuns prea repede la final și nu am reușit să mă prind din urmă. E ca o disonanță între unde ești și cine ești.
S-a făcut un studiu și o statistică pe câstigatorii la loto. Oameni simpli, obișnuiți, s-au trezit milionari și miliardari peste noapte (același studiu s-a făcut și la jucătorii de baschet din America,sau în fotbal). După o anumită perioadă de timp 30% dintre ei au ajuns mai săraci decât erau înainte (același lucru se întâmplă și cu unii jucători de fotbal care câștiga milioane de euro, apoi,când se retrag, ajung să-și sfârșească viață în sărăcie și mizerie).
Tocmai pentru faptul că au ajuns rapid la un nivel pentru care nu sunt pregătiți....nu au mentalitatea și echilibrul necesare nivelului aceluia, ceea ce ar fi dobândit dacă ajungeau treptat la același nivel, perioadă în care ar fi avut timp să se ajungă din urmă, să crescă odată cu tine, să nu existe disonanțe și rupturi între unde sunt și cine sunt.
Ei bine, salturile astea își cer prețul,scurtăturile și ieșirile pe scara de incendiu se pare că sunt penalizate în viață. Penalizate cu lecții usturătoare și cu întoarcerea la linia de start.

Pentru mine și nerăbdarea mea găsisem și o explicație....e senzația aia acută că ai pierdut jumătate din viață și că "timpul nu mai are răbdare cu tine".Și vrei să comprimi și să faci ca Făt-Frumos din poveste,care creștea într-un an cât alții în zece.Sau datorită entuziasmului de a fi în propria viață.


Sindromul Făt-Frumos este așadar fie ceva neașteptat ce te propulsează undeva unde nu faci față cu ceea ce ești acum, fie o dorință (urmată de acțiune) de a căuta scurtături, de a comprima timpul, de a sări peste etape, de a șunta "creșterea organică", de a face într-un an cât alții în zece.
Am o prietenă care a fost tot timpul la limita sărăciei; într-un an a primit o moștenire neaseptata...ce credeți că a făcut? A tocat-o pur și simplu într-un an pe nimic..și acum este tot la limită supraviețuirii...de ce?pentru că devenise bogată printr-o întâmplare,dar dezvoltarea ei personală și mentalitatea nu au avut cum să se întâmple peste noapte...așa că a cheltuit tot și a adus armonie între cine era,cum gândea și nivelul de trai.Era o disonanță enormă între cine era și statutul pe care i-l dădea moștenirea, disonanță pe care a anulat-o cheltuind compulsiv pe nimic,tocmai pentru a se rearmoniza cu sine.
Sindromul descris nu se referă numai la bani ci și la statut social,educațional etc
Uitați-vă puțin în spațiul nostru politic: ospătari și brancardieri ajunși în 5 ani generali cu nu știu câte stele.Sunt exponate grotești ale sindromului Făt-Frumos.
Se pare că suntem destui de mulți atinși de boală asta, cu atât mai mult cu cât în toate poveștile cu Făt-Frumos, treaba asta cu 10 ani într-unul are o conotație pozitivă, magică și chiar simbolică aș spune..ca semn că el era alesul.
Cred în miracole și în providență...dar mai cred că dacă nu ești pregătit pentru ele, te vei întoarce fără drept de apel la linia de start.
Eu una m-am lecuit de acest sindrom....astăzi sunt la faza de "pas cu pas", vorba unui clasic în viață. Iar mâine mă voi ajunge din urmă și voi putea primi în viața mea și miracole care să nu mă dezechlibreze.